marți, 21 februarie 2012

ÎNSEMNĂRI ALE OMULUI-PASĂRE



Deşi îl cunoşteam mai bine pe domnul profesor Vasile Tudor ca pe un cercetător al istoriei aviaţiei române, cu o pasiune deosebită pentru lupta zburătorilor români pe frontul celui de-al doilea Război Mondial, iată că domnia sa ne aduce aminte că este, înainte de toate şi mai presus decât orice, pilot - pilot planorist, om-pasăre care a simţit facinaţia formei celei mai pure a zborului, aceea a aparatului fără motor. Volumul pe care l-a propus cititorilor este o colecţie de jurnale de bord ale colegilor săi planorişti, o suită de notiţe luate de aceştia în timpul unor zboruri de rutină, sau, dimpotrivă, pentru recorduri.
După cum se ştie, românii au fost printre primii care au ştiut să se ridice în aer. Poate, aşa cum mărturisesc unele documente, i-au luat-o înainte chiar şi lui Otto Lilienthal, cel care este recunoscut ca primul om care a zburat cu un aparat (fără motor) mai greu decât aerul. Totuşi, primele şcoli de planorism au apărut la noi destul de târziu (1932), iar adevăratele performanţe au venit de abia începând cu 1938. Dar, după aceste date istorice, avântul planorismuluiu a fost deosebit de puternic ; au fost înfiinţate numeroase şcoli în toate regiunile ţării (începându-se, desigur, cu Braşov –Sânpetru) ; au început primele zboruri pentru performanţă (tot la Sânpetru) ; şi, desigur, odată cu zborurile, au apărut şi însemnările. Volumul despre care vorbim înmănunchează semnăturile a aproape treizeci de piloţi : Alexa Ioan, Atanasiu Constantin, Bartha Bela, Bochiş Lică, Cernescu Eugen, Cucu Gheorghe, Deliu Gheorghe, Enăchescu Titi, Finescu Mircea, Georgescu Gheorghe, Gheorghiu Ioan, Ghinea-Delaport Valentina (fiică a Teleormanului), Korabian Gheorghe, Macsek Alexandru, Manu Paul, Mihăiţă Nicolae, Noviţchi Vladimir, Pânzaru Claudiu, Pasca Radu, Popa Ovidiu, Popescu Valentin, Rosch Ervin, Roşianu Aurelia, Şilimon Iosif, Sorescu Bogdan Ionuţ, Ştefănescu Antoaneta, Tămăşdan Petru, Trelea Sorin, Tudor Vasile.
Unii dintre ei au foat mari campioni, alţii au construit planoare, unele chiar de mare succes. Nu puţini au trecut la zborul cu motor, înregistrând şi în acest doemniu rezulatte notabile, sau luând în primire chiar mari aeronave de transport. Dat toţi au ştiut să descrie sentimentele şi senzaţiile pe care le-au trăit la bordul planorului, atunci când raidul a decurs fără probleme, recordurile venind în mod, parcă, firesc, sau atunci când condiţiile meteo au fost vitrege (aflăm că în planorism ceea ce numim în general vreme frumoasă nu este întotdeauna chiar aşa …). Uneori planorul a fost aliatul pilotului, pentru alţii, poate din vina lor sau a celor de la hangar, maşina a devenit duşman … Poate, la primele rânduri, însemnările par scrise într-un limbaj prea tehnic. Poate, dar aparatele de bord, fenomenele meteo şi efectele lor aspra zborului, jargonul piloţilor, instructorilor şi piloţilor de pe avioanele remorchere, toate devin limbajul cititorului, care se simte ca un pasager în cabina strâmtă a unui Baby, sau IS, Weihe, Sohaj, cu sufletul la gură uneori, când norii cumuluşi îşi revarsă surplusul de energie electrică, cu inima cât un purice atunci când termicele dispar şi planorul îşi pierde rezerva de altitudine, riscând compromiterea unui raid şi aterizarea în teren necunoscut, sau satisfăcut, deşi îngheţat, la sfârşitul unui zbor de multe ore, când s-a atins norma – de durată, de înălţime, de distanţă – necesară obţinerii unei insigne sau a unui diamant.
Este meritul planoriştilor că au zburat şi au reuşit performanţe, este performanţa domnului Vasile Tudor că a ştiut să recupereze şi să restituie aceste însemnări, unele publicate, la vremea lor, în reviste de specialitate sau de sport, altele inedite. Pentru cititor, cartea este o adevărată aventură a cunoaşterii. Zburătorii nu pot să nu recunoască trăirile pe care le-au simţit sşi ei cândva. Pentru muritorii de rand, ar putea fi o invitaţie, sau poate un “sâc, iată ce facem noi !» sau cine ştie, pentru unii o lectură de vacanţă, sau un fel de « România pitorească văzută din zbor ». oricum am citi-o, însă, lucrarea este deosebit de valoroasă, o mărturie a frumoaselor cuvinte care se află pe frontispiciul Muzeului Aviaţiei: Românii sunt un popor cu vocaţia zborului.
* Vasile Tudor, FASCINATIA PLANORISMULUI, Pitesti, Editura Tiparg, 2005