ISTORIA SUBIECTIVA A ESCADRILEI ALBE

La Institutul European din Iasi a aparut o noua editie a lucrarii lui Daniel Focsa.

Felicitari si asteptam noi lucrari!

http://daniel-focsa-istorieromaneasca.blogspot.ro/2013/12/escadrila-alba-o-istorie-subiectiva.html

AERONAUTICA ROMANA IN RAZBOIUL DE REINTREGIRE NATIONALA

O lucrare extraordinara a domnului profesor doctor VALERIU AVRAM, tiparita de Editura Militara.

ISTORIA UNUI URAGAN DE FOC

ISTORIA UNUI URAGAN DE FOC[1]

            O nouă lucrare vine să completeze biblioteca istorică a celui de-al doilea Război Mondial, raftul dedicat aeronauticii. Cartea celor doi autori (dl. Prof. Dr. Valeriu Avram nu mai are nevoie de prezentare, fiind cunoscut de zeci de ani de către consumatorii de istorie a aviaţiei de la noi şi de peste hotare, iar Alexandru Armă şi-a rezervat deja un loc de cinste in micul grup al specialiştilor de la noi) se ocupă de un Grup unic prin natura lui, prin dotare şi tip de misiuni.

            Până la o recenzie mai amplă, imi permit să ataşez aici doar rezumatul în limba engleză, la care am şi eu un foarte mic aport.

THE 8^TH GROUP OF THE ROMANIAN AIR FORCES

1943-1944

(Summary)

            According to the Order of the Air Force Staff no. 530 /7.06.1943, beginning with May the 11^th 1943, the 8^th Fighters group of the 2^nd Wing, based on the Târgşor airfield will receive Henschel 129 B2 aircraft, and was turned into the 8^th ASSAULT Group. On the first day, the Group had 12 officers, 18 petty officers, 18 technical petty officers and 270 privates. Captain IOAN CARA was appointed commander of the Group. The Group was made of three squadrons: 41^st, under the orders of Lt. Şotropa Leonida, 42^nd – Lt. Nicolae Serescu and 60^th, commanded by captain Ştefan Alexandrescu.

            All the pilots were sent by train to Kirovgrad, and there, for a short time, they had flying courses for the twin engine attack aircraft He 129. It is remarkable that the pilots were mainly petty officers coming from fighters and having two years of experience, namely hundreds of flight hours in war missions. In June 1943, the pilots of the 8^th Group started formation flights, so that in July they should start operation activities. For a short period they moved to the base airfield from Mariupol and then, on August 10^th, they started operational flight from Kramatorskaia. The first missions were flown against Soviet infantry and tanks; the first pilot missing in action was Adj. Petre Sârbu, on August 16^th. By August 30^th 1943 a new commanding officer was appointed, Lt. col. Duţu Vasiliu. Between August 20^th and September 2^nd 1943, the 8^th Group came to Mariupol, acting daily on the southern front. On his 26^th mission, Adj. Constantin Georgescu’s aircraft was hit by the enemy AA fire. Even witn=h an engine ant and a r 1^st 1943 on thedamaged wing he was able to land his No. 122 safely. In early September, Adj. Ion Enache from the the 42^nd Assault Squadron landed in no man’s land and he only managed to come back to the airfield a few days later.

            The 8^th Assault Group moved, during the first week of September 1943 on the Starâi  Blinetî airfield. New pilots came from Bucharest: Lt. Rada Ion to the 42^nd Squadron, Cap. Pretor Dimitrie to the 60^th Squadron, Second Lt. Ion Buda to the 42^nd Squadron. Lt. Ion Rada died in a flight on September 6^th, and a few days later their former German instructor, Lt. Orth Dieter, liaison officer to the 4^th German Air Fleet. Adj. Theodor Zăbavă could come back on foot after he was shot down on September 14^th, during a bombing mission.

            The squadrons of the 8^th Assault Group were moved to the airfields from Herson and Ganisetsk (September 19^th – October 29^th). Adj. Ioan Poenaru was shot down by the enemy AA but he suvived and was taken prisoner. He came back in 1945. Starting with October 29^th, e 8^th Group moved to Tschaplinka airfield and operated from there until November 2^nd. Lt. Muntean Lazăr was shot doen over Soviet positions and was saved by Plt. Av. Reitberber . Adj. Stoian Ion Dumitru from the 60^th Squadron died on November 2^nd. The same day, the whole Group moved to the Cherson airfield. There, the pilots made a real proof of their combat capabilities. The Russians broke the southern front line and tens of thousands of Romanian soldiers were threatened to be taken prisoners. For eight days the 8^th group managed hundreds of missions under enemy fire, saving Romanian troops from death and captivity. During these fights, five He-129s were shot down and two pilots were killed. Adj. Mladin Constantin fell inside the enemy lines but was saved by Adj. Marinescu Ovidiu in a daring landing, as he was taken away under the Russians fire.

            Between November 12^th and January 7^th 1944, the 8^th Group was based on the Nikolaev and Lapetika airfields. Two pilots were lost, Adj. Verdeş Enache from the 42^nd Squadron and Logofătu Ion, from the 41^st Squadron.

            The 8^th Assault Group moved tom Odessa airfield and fought from there on April 4^th 1944. Then they came back to Romania to Tecuci airfield. Apt. av. Vlăsceanu Ion was appointed commander of the 41^st Squadron and Cpt. Eftimopol Ion took the command of the 60^th.

            From June 30^th to August 20^th, 1944, the 8^th Assault Group was based on Matca airfield, near Tecuci. Starting with August 2oth, they fought from the airfield from Gherăieşti-Bacău.

            After the events of August 23^rd, when Romania joined the United Nations camp, the 8^th Assault Group went to Craiova. Starting with September 1944, they were moved to Balomir airfield, in Transylvania. Till September 25^th, the assault squadrons completed hundreds of missions against the German and Hortyst forces for the liberation of Transylvania, a thousand year old Romanian territory.

            In this battle for Transylvania were lost in action Lt. Ştefănescu Ion Dan, 2^nd Lt. Năsturaş Vasile, 2^nd Lt. Ungur Ovidiu and were severely wounded Adj. Bulhac Trifan And. Marinescu Jean and Lt. Munteanu Lazăr.

            Those important loses in pilots and materials led to the unification of the 8^th Assault Group to the Diving-bombers Group. Till November 14^th they fought from Someşeni airfield qnd then from Turkeve and Miscolcz, Hungary. Adj. Scripcaru Vasile died on the field of honour on January 13^th, 1945.

            The 8^th Assault Group actually took part in the liberation of Czechoslovakia. For months, they fought the enemy and the bad weather. By the end of January, after repeated attacks and bombing missions at low altitude, they had an important contribution in the liberation of Lovino-Bana, Roznova, Brezno and Mihailovo. In February-March 1945, the 8^th Assault-Diving Bombers Group fought on the Hron River, for the cities of Kremnika, Hronska Breznika, Ocova. On February 25^th, `1945, the 8^th Assault-Diving Bombers Group dropped on the enemy 20 tons of bombs from a low altitude near Liehovek and Zolna. Lt. Dumbravă Victor was shot down by the enemy AA. Even with a badly damaged aircraft, he crash landed and survived. The 8^th Assault-Diving Bombers Group decisively contributed to the battle for Zvolen and the industrial and communication center of Uherski Brod.

Fighting for Czechoslovakia, they completed 119 missions with 422 sorties and 370 flight hours. They dropped 130 tons of bombs, destroyed 9 important communication centers, 13 tanks, 66 land convoys, 185 trucks etc. They dropped 225 tons of bombs over the enemy troops.

They were acknowledged their value and their contributions by several references in the daily orders on the army.

---

[1] Valeriu Avram, Alexandru Armă Blindatele cerului, Bucureşti, Editura Militară, 2013.

MISIUNEA 109

O carte pentru care ii sunt recunoscator prietenului meu Tudorica Serbaescu, traitor, de catava vreme, la Madrid.
Povestea avionului Lady be good si a echipajului sau, asa cum o vede scriitorul Hector Martinez Sanz, caruia ii multumesc pentru dedicatie.

HISTORIA NR. 138 / iulie, 2013

Deja respectand o traditie, revista HISTORIA publica, in numarul 138 / iulie, 2013, un frumos si foarte documentat articol de istoria aviatiei. De data asta, Lucian Dobrovicescu vorbeste despre modul in care cel mai cunoscut pilot roman din WW2, Printul Constantin (Bazu) Cantacuzino a reusit sa scape din Romania. Dosarul este completat cu un album de fotografii (unele inedite pentru mine) si alte elemente menite sa completeze prezentarea personalitatii lui Bazu Cantacuzino.

HISTORIA nr. 137, an XIII (2013)

O recenzie foarte ampla la cartea lui Sorin Turturica "Aviatoarele Romaniei - Din inaltil cerului in beciurile Securitatii" a fost publicat, sub semnatura Florentinei Tone, in Revista HISTORIA, editia Iuniw 2013.

CER SENIN nr. 2 (127)

O noua editie a revistei CER SENIN a FORTELOR AERIENE ROMANE. Un compendiu de istorie a aviatiei militare romane, in articole semnate de: General de Flotila Aeriana (r) Petre Bana, Comandor Dr. Marius Nicoara, Comandor (r) Constantin Iordache, Profesor dr. Valeriu Avram, Profesor Sorin Turturica.

CERUL E PENTRU TOTI de Sorin Stan

Sorin STAN, parasutist, pilot de motodelta si paramotor, a avut curajul sa astearna pe hartie, cu sinceritatea unei spovedanii, sentimente si trairi din cariera sa de zburator, fie ca se afla in hamurile parasutei, in seleta paramotorului ori in carlinga avionului.
O sincronizare perfecta a evenimentelor, a facut ca tiparirea cartii "Cerul e pentru toti" sa se finalizeze chiar inaintrea inceperii Bookfest din data de 29 mai, urmand relansarea cartii la mitingul aviatic de pe Clinceni din 1 iunie, printre zburatori si iubitorii de aviatie.
http://www.motopara.ro/2013/06/02/s-a-lansat-cartea-cerul-e-pentru-toti-autor-sorin-stan/


(prezentarea facuta de Ionut Rittesch pe aviatia.ro)

ZBORUL LA “FEMININ”

ZBORUL LA “FEMININ”[1]

             

Se spune că Poezia nu trădează niciodată sexul autorului ei. De multă vreme mă conving că nici zborul mecanic nu poate fi etichetat ca „masculin” sau „feminin”, pentru că aeronavele au un singur manual de pilotaj, pe care toţi aviatorii şi-l însuşesc, pentru a-l aplica la fel. Şi totuşi … pasagerii încă mai au o strângere de inimă când află că avionul cu care călătoresc are un echipaj de cabină feminin. O fi, oarecum, jignitor pentru fetele de la manşă, pentru că ar putea însemna neîncredere, dar nu am auzit ca cineva să renunţe la zbor în aceste condiţii. Dar dacă acei pasageri ar citi cartea lui Sorin Turturică ar face cerere la conducerea companiilor aeriene ca toate aeronavele să fie zburate de fete. Pentru că şi-ar da seama că ele nu sunt numai frumoase şi elegante în uniformele lor, ci şi nişte fiinţe mai curajoase decât bărbaţii care fac aceeaşi meserie … şi mult mai perseverente.

            Eroinele cărţii noastre, de la „pioniera” Yvonne Cămărăşescu şi până la zburătoarele Escadrilei Albe, au fost nevoite să învingă nu numai propriile temeri, ci şi, mai ales, prejudecăţile unei societăţi care rezerva femeii numai locul de gospodină. Şi astfel, cărţile de istorie a aviaţiei s-au îmbogăţit cu numele unor personalităţi exemplare, ca Smaranda Brăescu, Marina Ştirbey, Mariana Drăgescu, Irina Burnaia, Virginia Duţescu, Nadia Russo, Ioana Cantacuzino, Virginia Thomas, Maria Mateşan sau Elena Caragiani, nişte oameni ca toţi oamenii – dar ca toţi oamenii care zboară.

            „Aviatoarele Romaniei …” nu este prima carte care povesteşte viaţa şi aventurile zburătoarelor noastre. Au mai scris Vasile Firoiu, Constantin Gheorghiu, Daniel Focşa, Cornel Marandiuc cărţi şi articole despre acele fete înaripate. Fiecare lucrare îşi are valoarea ei, desigur, fiind bazată pe cercetări efectuate într-un anumit moment istoric şi într-o anumită direcţie. Autorii citaţi mai sus au descris anumite momente, recorduri, acţiuni, misiuni, reacţii, făcând cunoscute celor interesaţi nişte biografii care … se opresc acolo unde începea cenzura unei epoci. Sorin Turturică reuşit să desfacă acel lacăt pe care unii nici nu l-au bănuit, căutând amănunte din viaţa aviatoarelor în arhivele serviciilor secrete inter – şi postbelice. Şi astfel se completează descrierea acestor personalităţi, care se dovedesc a fi nu numai nişte fete curajoase, care au realizat atâtea pentru poporul lor prin doborârea de recorduri sau prin executarea de misiuni de luptă, ci şi nişte femei slabe, care izbucnesc în plâns când se văd refuzate de orgolioşii bărbaţi (cu grade mari în armată sau cu poziţii înalte în ierarhia politică), care mor de frica represaliilor şi semnează angajamente (pe care nu le respectă niciodată) cu anumite servicii ca să îşi pună la adăpost familia şi prietenii (devendindu-se, până la urmă, puternice!), care dau dovadă de cochetărie sau tiranie specifică reprezentantelor sexului frumos atunci când vor să învingă obstacolele ridicate de bărbaţi, sau care îşi arată latura sensibilă, de iubite, soţii şi mame, caracteristică greu de ghicit la aviatoarele care strâng în mână, cu putere şi măiestrie, manşa avionului.

            Domnul Sorin Turturică aduce în faţa cititorului amănunte necunoscute până acum, aşa cum menţionează, pe coperta a patra a volumului, cunoscutul istoric de aviaţiei profesor doctor Valeriu Avram. Discutăm aici exact despre acele detalii care demonstrează că Smaranda Brăescu era femeie, nu băieţoi cum am crede atunci când viaţa ei este redusă la cifrele celor două fabuloase recorduri mondiale. Că Irina Burnaia era o teleormăneancă aprigă, care a devenit aviator pentru că aşa a vrut ea să arate ce poate, care şi-a manifestat, apoi, forţa nu doar ca pilot, ci şi ca femeie cochetă, cu „papuc” dur, dar şi ca mamă a unui băieţel dotat intelectual, pe care l-a educat pentru a rezista societăţii din ţările străine unde i-au dus vicisitudinile vieţii. Mai aflăm că vitezele aviatoare ale Escadrilei Albe ştiau să îşi manifeste feminitatea chiar şi pe front, folosind, între două misiuni, oglinda şi cosmeticele, dar şi ştergându-şi, fără să se ascundă, lacrimile, când simţeau că ajung la limita rezistenţei fizice şi psihice. Sau, aceleaşi fete-piloţi de război, obligate să rămână la sol după încheierea campaniilor şi venirea comuniştilor la putere, şantajate şi înspăimântate de securişti, încarcerate ele şi familiile lor, cedează presiunilor şi semnează angajamente, dar, nefăcându-şi datoria de informatoare, sunt abandonate de poliţia secretă.

            Cercetătorul recunoaşte că studiul nu este încheiat încă. Are dreptate, informaţii inedite mai pot apărea, nimeni nu poate ghici de unde sare iepurele. Doar şi el a găsit amănunte noi în surse încă necercetate până acum, chiar după săpături intense executate de atâţia curioşi. Acum zece ani, despre Irina Burnaia se ştia doar că a zburat, cu Petre Ivanovici, până la Entebe (sursa informaţiei fiind, mai ales, propria-i carte de memorii). Azi aflăm că după căderea lui Ivanovici a avut aventuri şi căsnicii, dar, culmea, tot nu ştim data exactă şi locul naşterii ei, şi nici nu suntem siguri de ce şi-a ales pseudonimul „Burnaia”. Poate un istoric norocos va găsi documentul necesar sau, poate, un cercetător amator de la Ciurari sau Turnu Măgurele, va afla informaţii certe, incitat fiind să le caute şi prin lectura cărţii de faţă.

            Aş mai spune că volumul nu închide subiectul şi pentru că pe cerul României continuă să zboare fete. Şi, culmea, lumea continuă să se mire când află că acolo, sus, în avionul de acrobaţie, militar de luptă sau de transport, sau comercial, pilotează o femeie. Nu e locul aici să facem o listă, dar putem să spunem că dacă azi ziariştii care caută senzaţionalul scriu despre o fată care zboară avionul supersonic este şi pentru că, încă din 1909, fetele şi femeile priveau România de sus.

            Acum mai mulţi ani, Sorin Turturică mi-a spus că are, ca obiectiv, redactarea unei noi (şi altfel de) istorii a aviaţiei române. O serie de lucrări accesibile tuturor (are dreptate, nu numai iubitorii aviaţiei trebuie să ştie cine sunt românii din acest domeniu), scrise într-un stil uşor de citit şi de receptat, în care informaţia să fie exactă, dar şi interesantă pentru toţi. „Aviatoarele …” este o carte de acest gen. Reproduce şi comentează documente de arhivă, dar nu elimină anecdotica şi nu evită tonul ironic, ceea ce face textul mai uşor de citit şi mai atractiv pentru nespecialişti. Adaugă un album de fotografii, multe din ele notorii, reprezentând imagini ale aviatoarelor sau anturajului lor, dar şi poze absolut inedite, extrase din arhiva CNSAS, inclusiv o poză cu ţigări „Irina Burnaia” – care spune multe despre personalitatea respectivei zburătoare.

            Ȋn concluzie, o carte care trebuie citită de toţi cei interesaţi de istorie, de senzaţional, de eroism, de aventuri, de dragoste. Adică de toate categoriile de cititori.

---

[1] Sorin Turturică, Aviatoarele României – Din înaltul cerului în beciurile Securităţii, Bucureşti, Editura Militară, 2013

HURRICANE - VICTOR OF THE BATTLE OF BRITAIN

Tocmai am primit cartea lui Leo McKinstry de dincolo de Canalul Manecii: