INTERVIU ŞI ÎNTREBARI sau DON’T JUDGE A BOOK BY ITS COVER[i]
Am cumpӑrat prin comandӑ pe internet o carte care, judecând
dupӑ titlu şi conţinutul coperţii, promitea sӑ fie interesantӑ. Erich Hartmann
este, dacӑ putem folosi termenul în context, un recordman mondial în privinţa
numӑrului de victorii aeriene obţinute în cariera sa de pilot de vânӑtoare, un
aviator despre care un cititor de istorie a aviaţiei nu se poate sӑ nu fi auzit,
iar o carte cu numele, figura şi avionul lui pe copertӑ nu are cum sӑ nu atragӑ
atenţia.
Probabil pe asta s-au bazat cei care au realizat volumul
prezentat aici. Ca obiect, cartea nedeschisӑ aratӑ fain. Surpriza – neplӑcutӑ –
se dezvӑluie odatӑ cu pagina de gardӑ: titlul, numele editurii şi copyrightul
sunt (foarte) vizibile. De negӑsit sunt, însӑ, numele intervievatorului, adicӑ
al autorului cӑrţii, ca şi al traducӑtorului. Sigur, acesta din urmӑ nici nu
cred cӑ poate fi menţionat, pentru cӑ experienţa mea de traducӑtor şi prof de
limbi strӑine îmi spune cӑ citim o traducere automatӑ, fӑcutӑ cu google
translate sau cu alt traducӑtor electronic.
Am trecut la prima paginӑ de text. Aici am avut o altӑ surprizӑ.
Una “de proporţii”: fontul folosit de tipograf este atât de mare, încât ar fi
putut fi folosit la o carte de colorat pentru copiii de la clasa pregӑtitoare,
nu la una care se vrea carte ştiinţificӑ. Am trecut prin text foarte rapid,
pentru cӑ lectura celor 15-20 de rânduri x şase, şapte cuvinte x 81 de pagini
nu au cum sӑ dureze.
Iar conţinutul nu m-a fӑcut cu nimic mai deştept. Interviul
ar putea fi interesant adӑugat, ca anexӑ, la o biografie a pilotului german.
Aşa, pentru a înţelege puţin din intimitatea sa. Dar, prin felul în care este
realizat şi prezentat, interviul e, aş spune, lipsit de conţinut, de informaţie.
Se discutӑ aluziv despre oameni şi misiuni, cu treceri de la un moment la altul
şi reveniri, fӑrӑ explicaţii sau trimiteri la vreo biografie. Existӑ şi vreo
douӑ fotografii nedatate şi fӑrӑ nici o explicaţie, care nu valoreazӑ cât mia
aia de cuvinte evocatӑ mereu de jurnalişti, ci parcӑ mai sunt degrabӑ alte enigme
adӑugate la toate celelalte pe care cititorul nu le poate dezlega prin lectura
cӑrţii.
Am ajuns, cam în 15-20 de minute, la ultima paginӑ a
volumului, dupӑ care, cӑutând alte informaţii, am studiat şi coperta a patra.
Existӑ acolo doar un cod de bare, probabil conţinând ceva informaţii pentru comercianţi
sau bibliotecari. Nici mӑcar preţul nu e
afişat, probabil editorului i-a fost ruşine, initial, sӑ cearӑ bani pentru
produsul ӑsta. E destul de scump: 15 lei, la care se adaugӑ costurile de
curierat (preţuri afişate de distribuitorul prin internet).
În concluzie: pӑcӑlealӑ!
Nu voi spune cӑ editura e neserioasӑ, pentru cӑ am avut
norocul sӑ citesc alte produse ale sale şi am avut altӑ impresie. Dar, în cazul
lucrӑrii de faţӑ, cred cӑ a cam tras pe lângӑ barӑ …
