Legenda unui Grup de Asalt[*]
În tentative oricărui popor de a-şi cunoaşte trecutul, principalele momente
istorice luate în considerare de către cercetători sunt războaiele. Probabil că
nici nu se poate altfel, pentru că prin lupte popoarele îşi cuceresc sau
consolidează independenţa, teritoriul, puterea.
Nici istoria românilor nu poate face excepţie. Manualele sunt structurate,
pornind chiar de la cele pentru clasele mici, pe faptele de arme ale
leaderilor, mai mult decât pe realizările lor în alte domenii, cum ar fi,
poate, cultura sau economia. Iar în privinţa poporului nostru, cea mai mare
confruntare la care a luat parte, cu multiple şi importante consecinţe pe toate
planurile, este al doilea Război Mondial.
Cartea pe care o luăm în discuţie abordează, prin doi cercetători care
şi-au câştigat demult respectul pentru competenţă, o părticică a efortului de
război al românilor, şi anume evoluţia Grupului 8 Asalt în toate etapele
conflagraţiei, de la înfiinţarea unităţii până la încheierea ostilităţilor.
Am aflat, din discuţii cu autorii, ca ideea elaborării lucrării este destul
de veche. Mai întâi a fost un titlu publicat, cu ani în urmă, de editura
Modelism Internaţional. Cartea de atunci era departe de a fi definitivă,
autorul ei, domnul profesor doctor Valeriu Avram ştia că încă nu exploatase în
întregime sursele de informaţii istorice; cele oficiale, adică jurnale de operaţiuni ale Corpului 1 Aerian
Regal Român, şi Statului Major al Aerului, Registrul Istoric al Grupului 8
Asalt, dar şi cele neoficiale, şi anume însemnări, corespondenţă sau amintiri
ale aviatorilor care au compus Grupul. De aceea, după cum vom vedea, cartea nu
este doar o înşiruire cronologică de evenimente, ci o lucrare umană, în care se
vădesc simţămintele şi părerile zburătorilor şi ale celor din jurul lor.
Grupul 8 Asalt a apărut (scriptic) pe teatrele de operaţiuni ale Frontului
de Est în mai 1943, prin transformarea Grupului 8 Vânătoare şi dotarea acestuia
cu noul tip de avion, Henschel129 B-2. Sigur, piloţii, specialişti în avioane
monomotoare a trebuit să facă trecerea pe avionul bimotor, ceea ce s-a
înfăptuit destul de rapid, Grupul trecând, în august 1943, la executarea de
misiuni de luptă.
A fost o perioadă de ucenicie în noul tip de acţiuni, dar cerinţele
războiului nu au permis ca aceasta să se prelungească. În scurt timp,
asaltiştii şi-au câştigat faima şi respectul camarazilor, dar şi teama
inamicului. Acest lucru nu s-a făcut fără sacrificii. Avioanele şi piloţii au
primit lovituri grele din partea inamicului, de la toate armele. Henschel-urile
nu erau nici destul de rapide, nici destul de manevrabile pentru a lupta cu
vânătorii ruşi, iar zborul lor la altitudini mici, aşa cum le cerea specificul
misiunii lor, le făcea uneori, în ciuda blindajului, vulnerabile şi la armele trupelor
terestre, principalii lor adversari. Din ce in ce mai des, piloţii reveneau
„acasă” ca pasageri în avioanele unor camarazi din Grup (solidaritatea
asaltiştilor a fost dovedită în numeroase ocazii, când piloţii aterizau în
teren necunoscut pentru a lua la bord, in cabina aceea strâmtă, un coleg al
cărui avion nu se mai putuse ţine în aer). Aproape fiecare zbor se încheia cu
noi găuri de gloanţe în fuselaj şi aripi, iar uneori avioanele, deşi aduse la
bază, erau reformate datorită defecţiunilor iremediabile cauzate de
proiectilele ruseşti.
Numărul eroilor Grupului a crescut de asemenea de la o misiune la alta.
Aceştia au fost înhumaţi în pământ străin, acolo unde datoria îi chemase şi
unde îşi aduseseră jertfa supremă.
După momentul 23 august 1944, deşi direcţia asalturilor s-a schimbat,
inamicul pândea din ambele părţi ale frontului. Sovieticii acceptau greu să îi
recunoască drept aliaţi pe aceia care le aduseseră atâta necaz în perioada
precedentă, iar „greşelile” lor au provocat, în continuare, victime din rândul
asaltiştilor. Pe de altă parte, nemţii, foşti prieteni, erau cu atât mai
înverşunaţi.
Grupul a continuat, în ultima parte a anului 1944 şi apoi pe frontul de
vest, să îşi facă datoria cu aceeaşi abnegaţie. Misiunile lor au contribuit la
eliberarea teritoriului naţional, acolo unde luptau acum. După trecerea
frontierei de vest, aviatorii acestui Grup de legendă au contribuit la grăbirea
sfârşitului războiului, aşa cum mărturisesc documentele.
Toate aceste momente ale încleştării sunt redate, cu precizia omului de
ştiinţă, dar şi cu măiestria scriitorului, în paginile lucrării „Blindatele
cerului”. Îndulcind tonul sec al documentelor din arhivele militare prin
inserţiile reprezentate de contribuţiile aviatorilor veterani (amintiri notate,
la prima mână, de dl profesor Valeriu Avram, sau extrase din jurnalele
personale ale membrilor Grupului), iar astfel lucrarea se apropie de sufletul
cititorului.
Evoluţia unităţii, de la momentul înfiinţării sale şi intrării in luptă,
până la clipa, atât de mult aşteptată a încheierii războiului, este urmărita cu
acribie de către autori prin intermediul tuturor surselor disponibile.
Cititorul ajunge să se identifice cu zburătorii, să simtă, odată cu ei,
neliniştea dinaintea decolării, teama şi tensiunea din timpul misiunilor,
atunci când focul declanşat de Henschel provoca distrugeri şi moarte la sol,
dar şi avionul şi pilotul, la rândul lor, erau expuşi la focul inamic; uşurarea
de după aterizarea în condiţii bune (adică avionul cât de cât întreg şi pilotul
viu), la încheierea misiunii; teama şi disperarea pentru camaradul (român sau
german) aterizat forţat în liniile inamice sau între linii, tenacitatea şi
solidaritatea cu acela şi bucuria că, indiferent de riscuri, pilotul rămas în
aer izbutea să aterizeze în acel loc periculos pentru a-l extrage pe cel căzut.
Durerea şi încrâncenarea după pierderea unui camarad, în luptă, ca urmare a
unui accident sau a unei erori a aliatului sovietic. Odată cu pilotul asaltist,
cititorul îşi înfrânge neliniştea, frica, mila şi compasiunea, înţelegând rolul
atât de important al aviaţiei de asalt in economia frontului, în distanţa mai
mare sau mică, în sentiment, timp şi spaţiu, de ţară, de casă de familii.
Volumul este însoţit de o seamă de anexe, copiile unor documente care contribuie
la completarea istoriei Grupului: Ordine de luptă, brevete de decoraţii,
propuneri pentru decorarea unor militari, Ordine de zi, etc. Coliţa de
fotografii care încheie volumul ilustrează, cu portrete (ale piloţilor aflaţi
pe front, dar şi ale aceloraşi piloţi, după zeci de ani de la sfârşitul
războiului), fotografii de grup, imagini ale avioanelor folosite în luptă,
desene rămase în dosarul personal al aviatorilor, realizate chiar de ei, dar şi
fotocopii ale unor documente legate de soarta Grupului 8 Asalt şi a
componenţilor acestuia.
Un scurt rezumat în limba engleză este menit să facă volumul accesibil,
într-o anumită măsură, şi cititorilor nevorbitori de limba română.
Coperta cărţii, realizată de domnul Adrian Pandea pe baza unor fotografii,
provoacă, de asemenea, o impresie puternică asupra (viitorului) cititorului,
stârnindu-i curiozitatea şi invitându-l să citească lucrarea.
[*]
Valeriu Avram, Alexandru Armă – Blindatele cerului Grupul 8 Asalt în Est şi în
Vest (1953 – 1945), Bucureşti, Editura Militară, 2013.
