PORTRET DE EROU[1]
L-am cunoscut pe dl. General Ioan DiCesare acum vreo … 15-20
ani, la o şedinţă a Asociaţiei Aviatorilor Braşoveni, care avea loc în sala de
consiliu a IAR Braşov – Ghimbav. Îmbrăcat în uniformă de comandor aviator, se
aşezase alături de preşedintele de atunci al ASAB, dl. comandor aviator Nicolae
Sixtus Maxim (ambii comandori au fost combatanţi în cel de-al doilea Război
Mondial) într-un loc unde eu, cel mai tânar membru al Asciaţiaţiei, puteam să-l
văd cu toţi cei patru ochi ai mei şi să-l ascult cu toată atenţia. Era … cum să
zic? … un om despre care auzisem şi citisem, dar care încă, la vremea aia, mi
se părea doar un erou al unei cărţi scrise cu atâta har de Cornel Marandiuc[2],
pe care o citisem cu sufletul la gură şi care, poate, m-a făcut să devin interest
de istoria aviaţiei române.
Parcă dorind să mă convingă că el chiar există, dl. DiCesare
a monopolizat discuţiile, devenind dintr-o dată extrem de uman, aducându-şi
aminte cum s-a prăbuşit el odată nu departe de locul unde ne aflam atunci
(eveniment menţionat, binenţeles, în cartea despre care discutăm aici).
După acel moment l-am
revăzut de multe ori, la Braşov sau la Bucureşti, la ocazii festive. Uniforma de
general aviator, peste care purta mantia de cavaler al Ordinului Mihai Viteazu,
îi arăta calitatea de erou al războiului mondial şi îi dadea autoritatea de
care avea nevoie pentru a lua cuvântul în faţa publicului.
Ultimele imagini ale generalului au fost cele inserate în
serialul “Aeroshow”, când el, credincios principiului de a păstra vii
amintirile despre camarazii de luptă, a relatat o serie de evenimente din război
la care a luat parte.
Toate evenimentele care l-au avut ca erou pe aviatorul Ioan
Di Cesare sunt surprinse, de astă dată, într-o nouă lucrare monografică semnată
de cercetătorul Daniel Focşa (care, în anii din urmă, a publicat mai multe
cărţi despre aviator participanţi la al doilea Război Mondial). Poate
surprinzător pentru unii, biografia lui DiCesare nu se opreşte, în accepţia lui
Daniel Focşa, acolo unde se termină activitatea lui de front, ci este
continuată până la momentul plecării spre altă lume, relatând, în premieră, şi
viaţa unui necomunist suprvieţuitor al perioadei staliniste. Astfel, cartea
este o lucrare (aproape, cum subliniază autorul) completă despre viaţa unui
adevărat erou al naţiei române. Un aviator care a făcut războiul, obţinând
multe victorii pe frontul de est şi în luptele (aeriene) pentru eliberarea
capitalei de nemţi în urma actului istoric de la 23 august 1944, şi-a demonstrat
curajul şi în viaţa civilă, după război, păstrându-şi verticalitatea şi în faţa
opresiunii comuniste, aducându-şi, apoi, contribuţia la scrierea istoriei
aviaţiei miitare române pe toate fronturile celui de-al doilea Război Mondial.
Meritul autorului cărţii de a păstra vie memoria unui erou
este incontestabil. Cartea sa este o lucrare valoroasă pentru că este cât se
poate de obiectivă, bazată fiind pe cercetarea şi sintetizarea unor documente
incontestabile, atât ale armatei, pentru activitatea de front a lui DiCesare,
cât şi ale Securităţii (CNSAS), pentru restul vieţii eroului, iar redactarea textului
şi ilustrarea cu materialul iconografic, cât şi aparatul de note explicative, o
fac să fie atractivă, sigură şi inatacabilă. Este o nouă lucrare de referinţă a
domnului Daniel Focşa, pentru care autorul merită felicitări.
Nu pot încheia fără a-i mulţumi autorului pentru amabila dedicaţie. Bonne
continuation, Daniel Focşa!
Multumesc pentru acest semnal editorial !
RăspundețiȘtergereDaniel Focsa