CÂND UITAREA NU UITĂ
Nu mai poate surprinde pe nimeni faptul că la Roșiori de Vede s-a scris și se scrie istorie. De ce se scrie istorie? Pentru că are cine și avem cu ce! Pentru a rămâne întipărit, în paginile din cartea timpului, eroismul strămoșilor noștri!
De ce „nu mai surprinde pe nimeni” ? Deoarece pasiunea, devotamentul, credința, dragostea pentru valorile naționale, istorice și culturale, au făcut ca un domn profesor, pasionat de aviație și istoria aviației, o doamnă muzeograf, pasionată de istorie și tradiții, și un militar de carieră, pasionat de istorie, cultură și tradiții, să scoată la lumină file, unele cunoscute altele mai puțin cunoscute, din istoria patriei noastre.
Cunoaștem cu toții că alinierea a trei sau mai multe planete, situându-se pe aceeași axă, este un fenomen foarte rar și remarcabil. Acest fenomen s-a întâmplat în orașul de pe malul drept al râului Vedea, Roșiori de Vede, unde am fost eclipsați de fructuoasa colaborare dintre dl profesor Mihai Atanasie Petrescu, d-na muzeograf Veronica Cojocaru și dl gen. lt. Valentin Becheru, care au scos din umbră un fragment de istorie prin cartea „ Căpitan aviator Gheorghe Stănică - Când uitarea nu uită”.
După cum a relatat dl gen. lt. Valentin Becheru totul a pornit de la o situație pur întâmplătoare când în cimitirul din Roșiori de Vede a fost descoperită cripta căpitanului aviator Gheorghe Stănică. De aici au pornit căutările și printr-o colaborare frumoasă și fructuoasă, și o muncă de peste un an, cei trei coautori au reușit să ne uimească cu relatări memorabile, unele plăcute altele triste, ale eroilor aviatori din cel de al II-lea război mondial. Acela a fost momentul în care timpul și istoria scrisă cu sângele eroilor, au adus la lumină, după cum spune și titlul cărții „Când uitarea nu uită”, eroismul unui tânăr, talentat aviator, soț iubitor și tată al unei fetițe de șase luni, căpitan aviator Gheorghe Stănică.
Cartea prezintă fapte reale și documente originale, atât cât s-a putut găsi din datele acelor vremuri, aducând în memoria și imaginația cititorului momente de mare eroism a aviatorilor militari români dar și momente de o mare încărcătură emoțională și sentimentală trăite de familiile acestora, cum foarte bine este relatată scena în care tânăra soție a căpitanului aviator Gheorghe Stănică își așteapta neclintită soțul, în ploaie, pe pista aeroportului Grupului 1 Vânătoare din Roșiori de Vede, unde acesta întârzia să apară.
Legătura care se produce între cititor și evenimentele dezvăluite în cartea - Căpitan Aviator Gheorghe Stănică – Când uitarea nu uită – cuprinde mai multe forme emoționale care fac ca interesul cititorului să crească cu fiecare filă citită.
Cartea, în sine, reprezintă o mare surpriză pentru istoricii și gazetarii militari care nu acordau nici o șansă celor trei ambițioși în proiectul lor de a scoate la lumină numele și eroismul căpitanului aviator Gheorghe Stănică.
Este o carte captivantă, ușor de citit, care atrage nu doar pasionați de istorie ci și iubitorii de romane fiind o carte cu relatări pline de emoție, încărcată de sensibilitate și dramatism. Poate vă întrebați de ce Gheorghe Stănică și nu alt aviator? Răspunsul este cât se poate de legitim și firesc, întrucât căpitanul aviator Gheorghe Stănică a fost roșiorean prin „adopție” în urma căsătoriei cu Elena Stănică, născută Marinescu, fiica lui Metodie și Antoaneta Marinescu, cu care a avut o fată Demetra Mihaela Stănică (având vârsta de șase luni și 22 zile când tatăl său a decedat), fiind înmormântat în cripta familiei din cimitirul mare din Roșiori de Vede.
Nu pot încheia fără a mulțumi coautorilor pentru deosebita lor realizare, care prin efortul lor cumulativ au scos din sarcofagul uitării o memorabilă filă de istorie iar prin pasiunea lor au transformat-o într-un simbol roşiorean
Frumoasa prezentare! Si mie mi-a placut cartea!
RăspundețiȘtergereFelicitari autorilor!