Mai aproape de cer

Miercuri, 7 noiembrie 2007. Roşiorii de Vede. Crainicii de ştiri de la posturile naţionale de televiziune anunţă, aşa cum ştiu ei s-o facă, cu un permanent zâmbet atârnat de buze, căderea unui elicopter militar aici, la doi paşi, satul Ungheni. Colegii de cancelarie şi-au întrerupt brusc discuţiile, respectându-mi dorinţa de a afla mai multe. Ştiu ei că la apariţia pe ecran a unei maşini de zburat, Mihai …

Sâmbătă, 22 martie, 2008. Ungheni. Însoţit de Sorin Turturică, muzeograf la Muzeul Aviaţiei, străbat cei 50 km până la Ungheni. După programul stabilit, el urmează să îşi lanseze prima carte, MAI APROAPE DE CER, realizată împreună cu prof. Univ. Dr. Valeriu Avram. 

Am mai participat la lansări de cărţi. Ştiam că la astfel de evenimente cineva vorbeşte despre carte, despre autor, apoi autorul mulţumeşte pentru cuvintele frumoase, mai adaugă şi el câteva, semnează autografe şi gata. De data asta n-a fost aşa. Departe de a fi un eveniment monden sau literar, lansarea de la Ungheni a fost o tristă comemorare a unui aviator decolat mult prea devreme în călătoria eternă : comandorul Nicolae Bucur, « Bax », comandantul elicopterului căut la 7 noiembrie. Discuţia, care trebuia să se învârtă în jurul cărţii, s-a centrat pe personalitatea celui devenit personajul ei principal. Nici nu ar fi putut fi altfel, atâta timp cât în jurul monumentului de la Ungheni se aflau dna Silvia Bucur şi Elena, soţia şi fiica dlui comandor, dna Alexandra Craiu, soţia copilotului, lt. Ionel Craiu, camarazii lor, dar şi oameni din comună care au fost martori la prăbuşire. Nu s-a vorbit despre carte. Dl. Profesor Avram, care a scris până acum zeci de cărţi de aviaţie, de data asta, cu glasul plin de emoţie, a mărturisit ce prieten bun i-a fost cdr. Bucur. Sorin Turturică, după ce câteva zeci de minute, în maşina mea, şi-a tot construit discursuri, le-a uitat pe toate şi a spus cât de greu i-a fost să scrie despre soţul colegei lui dela Muzeu. Primarul Unghenilor, dl. Cornel Neacşu, a încercat să descreţească frunţile, deviind discuţia, dar s-a trezit povestind … ce altceva? … despre intervenţia sa şi a consătenilor lui pentru a încerca … ce? Să salveze echipajul căzut ? Să stingă incendiul ? Să limiteze dezastrul ? Nici el nu ştia, Ştia doar că fusese pus într-o situaţie cu totul specială, de către trei oameni, trei zburători, care făcuseră un act eroic, ţinând elicopterul ucigaş în aer până dincolo de case, de depozitul de azotat (evitând astfel o catastrofă mult mai mare decât cea de la Mihăileşti). 

Să mai vorbeşti de carte, de autori ? Ce să spui de cartea asta care apare în preajma datei de 1 aprilie, când comandorul Bucur trebuia să împlinească 50 de ani, dar el o citeşte din ceruri ? Să lauzi nişte autori care de abia putuseră zări, prin ceaţa lacrimilor, tastatura la care scriau ? Pentru cine să vorbeşti ? Pentru o asistenţă care cuprindea familia îndoliată şi camarazii care şi-i aminteau plini de poftă de viaţă ? Pentru fetiţa din Ungheni car i-a trimis Elenei Bucur o scrisoare de încurajare ? 

După « lansare » am vizitat locul accidentului. O uliţă strâmtă, un gard reparat de curând, câteva bucăţi din trunchiul unui pom rupt de rotorul elicopterului, două clădiri atinse de acelaşi rotor, o adâncitură provocată de coada aparatului, pământul negru de la incendiu, în ciuda stratului de pietriş aşternut, la cererea armatei, de întreprinzătorul primar şi … “Uite, aici era cabina … i-am văzut înăuntru … n-am avut cum să ne apropiem … aici a găsit Elena o bucată din telefonul celular al tatălui ei, după o lună … aici, şanţul, era plin de cherozen aprins, ia uitaţi, asta e o bucăţică de plexi, de la cabină, iar aici nişte aluminiu topit …” 

Şi mai e ceva: o troiţă, ridicată în câteva zile de ungheneni, la care ard candele şi lumânări. Chiar în prezenţa noastră au apărut două localnice care au aprins lumină la troiţă. Iar la capătul ulicioarei, un monument masiv, din marmură, de pe care ies în evidenţă chipurile zâmbitoare ale celor trei eroi. Pentru ca toţi cei care circulă pe şoseaua Roşiori – Piteşti să se oprească o clipă şi să aducă omagiu zburătorilor armatei române, care de aproape 100 de ani mor pentru ţara lor.