63. O POVESTE PENTRU COPII de Mihai-Athanasie Petrescu

 

O poveste pentru copii

 

Laudabilă iniţiativa editurii bucureştene “Paul Editions” de a reda viaţă unei colecţii de cărţulii de ştiinţă popularizată, apărută, initial, probabil în aniii 1940. O serie de broşurele uşoare şi uşor de citit, destinate, cred eu, copiilor.

Am cumpărat un singur titlu, care m-a atras prin tematica sa: “Cei dintâi aviatori”, o cărticică pe care nu se vede numele autorului, dar l-am găsit pe pagina de titlu: este vorba de Ion Coleşiu. Nu deţin şi nu găsesc nici o informaţie despre acest domn, nu ştiu care este legătura dintre el şi aviaţie (probabil că niciuna), dar trebuie să îmi recunosc vina: am citit textul de aproximativ 70 de pagini.

Încă de la a doua pagină curiozitatea mea ştiinţifică a lăsat locul unui alt fel de curiozitate:  oare câte greşeli apar în text şi cât sunt de grave?

Din fericire, nu prea multe, dar grave. Astfel, autorul îi atribuie “francezului” Henry Farman prioritatea traversării Canalului Mânecii (măcar nu greşeşte anul performanţei lui Blériot, 1909). O altă eroare este aceea că bietul Otto Lilienthal ar fi murit înainte de a apuca să zboare, dar şi în cazul lui menţionează corect anul morţii, 1896.

În rest, Ion Coleşiu şi Paul Editions ne oferă o poveste în genul celor cu feţi frumoşi despre cei doi fraţi americani care îşi sacrifică viaţa personală şi averea pentru a construi un aeroplan (bine că nu spune avion!) şi, fără a greşi data, 17 decembrie 1903 şi locul, plaja de la Kitty Hawk, redactează un basm despre curajul şi inventivitatea fraţilor Wright.

Cum spuneam, cărticica poate fi acceptată, cu cea mai mare îngăduinţă, ca o poveste pentru copiii fără pretenţii. Textul e simplu, cursiv şi frumos tipărit, înrămat pe fiecare pagină într-un desen cu avioane, probabil atractiv pentru cei mici. Dar aş recomanda părinţilor care le cumpără copiilor cartea să corecteze erorile şi să îi lase pe cititorii să reţină numai esenţa poveştii, nu şi amănuntele. În nici un caz să nu accepte volumaşul ca o referinţă pentru vreun referat la şcoală, sau, mai rău, să nu îl includă în bibliografia vreunui articol de adevărată popularizare. Iar dacă aş putea, dar sigur nu mai are rost, aş recomanda şi editorului să introducă o errata, pentru cei care habar n-au cine au fost pionierii aviaţiei şi când şi ce au făcut ei.